5 cărți până la Crăciun!!!?

Douâ feti cucuieti, pi numi Irina și Diana, s-o gândit ele să-și supună cititorii la penitențe specifice postului și să îi provoace cu „oferte de nerefuzat”. Uite așa au pus ele de un „challenge” (sau leapșă, cum îi zicea pe vremuri) book-ălesc. Treaba-i simplă: 5 cărți începute și neterminate trebuie duse la capăt. Apăi după ce vedeți ce listă am (și nu e completă), o să îmi dați dreptate când am numit provocarea asta penitență.

Problema la teancul ăsta de cărți e simplă: tot ceea ce îmi aduc aminte din ele este titlul 🙂 și, eventual, ceva frânturi despre care nici nu știam că-s din ele :)) Să le luăm pe rând. O luăm de la cea mai recentă până la cea mai babă dintre toate.

Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole. – începută prin primul an de facultate (așadar, acum multă vreme, „când eram eu tânăr fecior”)

conjurtia.jpg

Cartea asta am cumpărat-o cu un entuziasm incredibil. Prezentată ca fiind o „ocapodoperă a literaturii secolului XX”, „roman clasic al literaturii comice” am dezvoltat un soi de simpatie aparte pentru ea încă înainte de a-mi înnobila rafturile cu a ei prezență. Ulterior mi-am dat seama că nu mai stătusem încruntată  de multă vreme așa cum am stat la cartea asta. Pur și simplu nu am putut râde. Personajul principal e atââât de enervant și detestabil. detaliu.jpgChiar nu mi-am dat seama ce era comic în toată povestea. Poate mi s-a mai schimbat umorul între timp. Tind să cred că nu îs genul care râde numai la mâțe care au brain freeze. Și să nu credeți că m-am lăsat bătută ușor. Am ajuns la fabulosul număr de 199 de pagini. Nu știu cum am rezistat. La fiecare 10 pagini continuam cu speranță în suflet că oi schița și eu măcar un zâmbet. SO, hard task to do. Nu o să consider că îi mai dau o șansă terminând-o, ci că am reușit să îi înving îngâmfarea de a se crede roman comic. Să fie ăsta modul meu de a-i da peste nas. Muhahaha! La final sigur voi râde. De fericire că am terminat-o.

Bucuria Vieții, de Irving Stone – începută tot în timpul facultății

BUCURIA VIETII.jpg

Irving Stone e maestru în biografii but he’s playing safe. Și dacă nu ești un fan al biografiilor nu te prinde așa de tare. Am primit cartea cadou. Un cadou plin de surprize, burdușit cu bilețele care mă trimiteau labirintic dintr-o comoară în alta (așa am descoperit Alternosfera , așa l-am citit pe Dan Lungu). Deci lectura a fost fragmentată din prima, întrucât mă duceam mai întâi la recomandările de printre file și apoi veneam înapoi.

dan-lungualternosferadelion

Cum am sugerat deja, stilul e unul care nu m-a prins. Dar ar mai fi un motiv. Eu studiind Istoria Artei am citit despre Van Gogh din mai multe surse. Puse cap la cap sursele alea, rezultă biografia lui integrală. Deci, poate și previzibilul m-a făcutr să îmi pierd răbdarea. Unde mai pun că am văzut și ecranizarea cu Kirk Douglas prin liceu. Așadar am destule scuze, dar de dragul provocării o iau din nou la frunzărit.

Justine, de Lawrence Durrell – începută în liceu

justine.jpg

Justine e parte din celebrul cvartet scris de Durrell (Justine, Balthazar, Mountolive, Clea). La recomandarea profului nostru de Română, un om care a convins, de altfel, oameni care nu au atins o carte de beletristică în viața lor să citească, am zis să fac și eu pe deșteapta și să mă apuc de ele. Am început cu Balthazar (din ce știu eu, ordinea în care le iei nu prea contează). Am terminat-o greeeu tare și de amintit îmi mai amintesc o brânză. Am rămas doar cu niște flashuri de la un carnaval unde s-au întâmplat dănănăi kinky, în rest blank total. Eu cred că asta se datorează nepregătirii mele de ordin literar, emoțional etc. Cred că ai nevoie de o anumită maturitate emoțională și intelectuală ca să te lași pătruns de literatură de genul ăsta. În ignoranța și mândria mea m-am apucat și de Justine și m-am chinuit pur și simplu, m-am forțat să o termin și nu am reușit.  Tocmai pentru că am rămas cu senzația asta, că nu am reușit să-l pătrund pe Durrell (sau nu l-am lăsat pe el să mă pătrundă – you know what I mean 😉 -) din cauza faptului că nu aveam nici mintea, nici inima deschisă pentru cărțile lui, o să mă reapuc de Justine (nu știu unde am rămas și nici nu contează din moment ce nu îmi amintesc nimic, așa că o iau de la capăt).

Shogun, de James Clavell  – începută în liceu

shogun

No, fiți atenți cum s-a întâmplat. Părinții mei mi-au zis că e o carte bună, „citește-o”. Așadar, ca un copil conștiincios, m-am apucat io de ea. Merg la școală, ora de Româna. Același profesor care ne-a recomandat Durrell, domnul Iordăchescu, care este un personaj în sine, ne ia la rând să ne întrebe ce citim. Momentele de genul ăsta erau momente penibile de fală. Fiecare voia să pară mai deștept decât celălalt, să impresioneze mai mult decât alții. Când ajunge la mine îi zic „Shogun”. Cască ochii la mine, se ridică de pe scaun, ia creta și scrie pe tablă „JAMES CLAVELL” și zice „Scrisă de acesta?” „Da”. Ia buretele și ștergând virulent zice „GUNOI PENAL! L-am scris doar că să-l pot șterge.” POKER FACE. Nu am aflat nici azi ce-i așa greșit cu Clavell. Poate mă lămurește careva. Cert e că nu am mai continuat-o. Omul, trebuie să recunosc, avea o forță covârșitoare asupra deciziilor noastre și nu doar cele literare. No bun, pân la urmă, de dragul părinților mei, care au citit cartea asta în tinerețe și au dezbătut pe seama ei, mă voi reapuca. Semnul de carte e încă acolo unde l-am lăsat, așa că…semn

La Medeleni, de Ionel Teodoreanu – în generală (clasele V-VIII)

la medeleni.jpg

Are 4 volume și am citit două jumătate. Nu îmi dau seama de ce m-am oprit. Ce știu e că până la liceu am avut perioade când citeam mult și perioade în care nu citeam nimic. După ce m-am lăsat de volumul III din La Medeleni am intrat într-o perioadă din aia de „spune NU cărților” :)). Mă simt oarecum vinovată. Cartea asta avea tot ceea ce trebuie să aibă o carte ca să o iubești. E practic un tablou de țară incredibil de frumos, concetrat pe două personaje cărora le vezi  evoluția de când erau copii și până ajung adulți (eu am ajuns la momentul în care erau tineri și am impresia că se îndrăgostiseră, adică am lăsat cartea din mână fix când ar părea cel mai interesant pentru un adolescent). Și mai știu că după lectura asta partea mea anatomică preferată la oameni au devenit degetele de la picioare :)). Este o scenă acolo, teribil de simpatică, în care cei doi kinderi principali își analizează cârnăciorii de la picioare și își zic că sunt foarte amuzanți. Nu-i nic fabulos în scena asta, right? Dar uite că mintea omului e tare ciudată și a mea e selectivă în cel mai surprinzător mod. Nu cunosc originile dubioase ale filtrului meu, dar el este cel care face selecții foarte dubioase.

Închei prin a menționa că pe Instagram puteți urmări toată treaba tastând simandicos #5cartipanalacraciun. Revin cu update-uri. Sper.

luminite

3 thoughts on “5 cărți până la Crăciun!!!?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s