Mutăm Gogoașa în Cămăruță

Voi transfera o parte dintre „recenziile” de film de pe Gogoașa Verde (nu râdeți, am deschis blogul ăla în liceu :D) pe Cămăruță, fiindcă blogul ăsta arată mai bine, fiindcă kerning-ul (spațiile dintre litere) nu e ca o gură cu dinți sparți ca pe gogoașă și fiindcă e un pic confusing să tot trimit oamenii pe 1000 de canale atunci când scriu ceva. Imaginați-vă că eu am: WordPress, Blogspot, Tumblr, zavatos.ro, Instagram (două conturi), Facebook (2 pagini și contul personal), 500px (pentru foto), Flickr, Unspalsh (pt fotografii moca la rezoluție maximă), Vimeo (pt video), Goodreads, Youtube și, of course, Pinterest. 🙂 E lesne de înțeles că unul în minus nu strică. Gogoașa va rămâne acolo pentru posteritate :)), dar nu voi mai scrie pe ea. Face parte dintr-un trecut la care eu țin, e un început al meu în ale scriiturii la mijto, care pe mine mă relaxează și, din feedbackul primit de-a lungul timpului, relaxează și pe alții.

vlcsnap-2011-05-05-21h20m04s17.pngextras din interviul behind the scenes din The Godfather

Despre film se scrie mult și prost și să vă zic și de ce. Filmul e o multidisciplinaritate, un rezultat complex al combinării multor arte și multor domenii de activitate. Nu poți scrie despre film bine dacă nu știi și oleacă de filozofie și oleacă de istorie și oleacă de sociologie și un pic de geografie și un pic de istorie a cinematografiei și un pic de tehnică a montajului și oleacă de arte vizuale etc. E greu. Eu nu-s nici la un sfert din nivelul la care ar trebui să fiu ca să scriu bine despre film. Dar vă asigur că mă cultiv zilnic în sensul ăsta. Dacă vreți analiză de film high level cereți o invitație lui cinesseur. Blogul lui e ca un showroom de expoziție cu orar de funcționare și numai ăi care au invitație pot intra oricând pe el. Eu îs cititor fidel încă din liceu, de aceea reușesc să îl citesc și amu. Cine nu reușește să facă rost de invitație poate să-l urmărească măcar pe Facebook.

„Nu am pretenții de critic, formator de opinie sau specialist cu diplomă în buzunar.” scriam pe Gogoașă. De fapt, o să inserez aici motivația principală pentru care scriu despre filme.

12 angry man (2).jpg 12 angry man, r. Sidney Lumet, 1957

Preluat de pe Gogoașă: „Folosesc acest blog pe post de jurnal cinefilic și reminder al minții mele cu deficiență neuronală, care se agravează pe măsură ce îmbătrânesc. Motivația principală din spatele scrierilor mele este că îmi doresc ca impresiile astea de moment să nu se piardă undeva prin subconștient.

La secțiunea Analogii accidentale veți regăsi tot soiul de legături ciudate între lucruri care au legătură între ele mai mult sau mai puțin sau deloc. Ideea este inspirată din cvasimilitudinile lui Cinesseur. Restul articolelor sunt critici și detalii extrem de subiective, filtrate exclusiv prin bagajul meu de cunoștințe general și prin emoțiile proprii.

Cred că omul ar trebui să facă în scurta lui viață exclusiv ce-i place. Așa că cei care întreabă de ce se uită lumea la filme, de ce se citesc cărți, de ce se dau atâția bani pe haine și obiecte de dragul designului sau de ce se investește în călătorii și mâncare, nu își au locul printre cititori. În rest, oricine este binevenit să lectureze texte nișate, scrise cu pasiune, să selecteze ceva diferit de toată avalanșa de informație care intră cu bocancii peste noi, zilnic, în mediul internaut. Servus! ”
1925349_566915770109120_8654712400097117888_n.pngJohn Cusack în High Fidelity, 2000
Ca o completare, pe lângă Analogii accidentale, cum îs astea de aici, de exemplu, vor mai exista două categorii, momentan. Prima e intitulată Un certain regard. Nu, nu va avea legătură cu premiile de la Cannes, ci e un joc de cuvinte pentru niște „pastiluțe” cu snapshoturi ale unor persoanje din filme care te întorc pe dos printr-o simplă privire. Un exemplu. A doua e Survival cinemaKit, care pe googoașă se numea În lupta pentru supravețuire și care are ca scop scormonirea prin acele filme în care institcul de supravețuire al omului te lasă cu gura căscată și te face să îți scuturi ființa nițel, numai cât să te trezești la realitate și să îți dai seama cât de noroc ești că nu ai fost pus în astfel de situații limită de genul man vs nature, man vs. war etc. E un omagiu adus omului și puterii lui de a învinge soarta necruțătoare care îi ese hărăzită uneori.
Cam asta-i. În curând revin cu primul transfer. Tot ce e legat de film veți găsi la secțiunea cinematikon.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s