O bărcuță peste noul val (SFR – ziua 3)

În ziua a III-a (ca să încep biblic) programul meu a început cu „văleu întârzii”, a continuat cu „mm, ok-eish” și s-a terminat „Holly mother of Gizăs”. Așadar, etapele astea corespund următoarelor filme, după cum urmează:

  • Tărâmul dintre ape – l-am ratat fiindcă se făcuse deja prea târziu ca să mai ajung.
  • Francesca – Nu l-am prins nici pe ăsta de la început. Nu pot să zic prea multe. A fost ochei. Mi-a plăcut de Dorian Boguță (invitatul de după film) că ne-a zis că el e moldovean de peste Prut și mama lui îi repeta deseori la ureche, atunci când era mic, „să nu uiți că ești român” și că îi place că avem un primar cu coloană. Dar asta n-are legătură cu filmul, doar că e mijto să îi cunoști pe oamenii ăștia și altfel decât prin prisma rolurilor lor. Trebuie să recunosc, totuși, că eu nu mă dau în vânt după întâlnirile cu personalitățile pe care apreciez prin prisma a ceea ce fac fiindcă una-i omu și alta artistu, și e posibil să te întâlnești cu situația în care artistul tău favorit e un gen de om care să nu-ți placă. Asta îmi amintește de întâlnirea cu Arriaga, care a dat ochii cu cititorii lui cei mai înfocați la FILIT și ăștia acum erau într-o mare dilemă fiindcă ei erau animaliști și Arriaga a început să povestească cu pasiune despre vânătoare. You got my point. Nu e întotdeauna o întâlnire fericită asta între artiști și fani, dar nu-i nici de lepădat. p.s. Eu nu-ntreb mai niciodată nimic la întâlnirile între cineaști și cinefili și nu fiindcă îs rușinoasă nevoie mare, ci fiindcă eu trebuie să diger mai întâi un film și abia apoi să mă trezesc că am întrebări.francesca.png
  • Portretul luptătorului la tinerețe – mi s-a părut ceva tras de păr în filmul ăsta. Nu am stat până la final fiindcă am alergat să prind Câini (cum sună asta), dar cât am văzut mi-a dat o ușoară senzație de artificial. Cred că e din cauza modului în care e construit, extrem de fragmentat și pe alocuri cosmetizat (adică exagerate unele scene în ideea de a stoarce emoție sau chiar lăcărmioare). Mie îmi plac filmele raw, oneste și neclișeizate când vine vorba de ecranizarea unor istorii dure cum e cea a răscoalei țăranilor din munți. Aici multe scene mi s-au părut nițel exagerate doar ca să miște ceva acolo în interiorul tău, dar nu le-a reușit. Pe mine nu m-a mișcat. Adică nu pot compara forța emoțională pe care a avut-o Cel mai iubit dintre pământeni, unde tot vorba despre metode de opresiune comunistă era vorba, și filmul ăsta. Realitatea istorică a acestor evenimente a fost extrem de dură. Când zic exagerare nu mă refer la faptul că evenimentele nu s-au petrecut așa, ca în filmele western, cu haiduci și ofițeri cu mitraliere, dar scenele au fost de așa natură unele lângă altele de parcă aveam impresia că mă uit la o serie de scurtmetraje și nu la un tot unitar și de aici și incapacitatea de a rezona emoțional cu personajele, cu evenimentele. Luate separat sunt multe scene faine, cum e cea a întâlnirii între o mândruță și un haiduc și tăcerea lor stingheră din șură în timp ce turna cu găleata. Mi-a plăcut asta, doar că până la urmă, în ciuda ingredientelor de calitate a ieșit o mâncare meh.
  • Câini – acuma filmul ăsta merită o postare aparte fiindcă el un bob de mazăre prin cenușă. Dar o să încerc să-l disec un pic aici.

Câini e ca o bărcuță rătăcită deasupra valului, ăsta nou românesc, despre care se tot vorbește de vreo 10 ani încoace.

Avem nevoie de mai multe filme de genul ăsta în cinematografie în general și nu doar în cea românească. Am zis pe Facebook că mie mi-a dat aceeași stare lugubră și apăsătoare pe care am avut-o când m-am uitat la Prisoners. Am avut acea senzație că ceva extrem de important și de grav se întâmplă, dar nimeni nu își dă seama. Vedem o lume într-o lume, adică o lume proprie, cu regulile ei vechi și nestrămutate, în lumea asta pe care o știm noi, asta plină de legi guvernamentale și coduri sociale, înghițită de cutume urbane. Aterizăm într-o enclavă. Adică într-un loc unde timpul pare încremenit, iar regulile suspendate și fiecare pas făcut parcă e făcut pe teren minat. Pe tot parcursul filmului așteptam să explodeze ceva. Și a explodat. Minunate explozii. La cea cu ciocanul am crezut că îmi înghit limba. A venit brusc și pe neașteptate. Adică te așteptai la ceva, dar nu știai când. Minunat și contrastul între spațiul idilic și atrocitatea crimelor, între apusurile alea poetice și realismul dur al omului violent și periculos. Rolul lui Gheorghe Visu, urmat de cel al lui Vlad Ivanonv mi s-au părut fan tas ti ce. Dragoș Bucur a avut și el un rol mijto, dar cu tipologia lui suntem un pic mai obișnuiți, empatizăm mai ușor. Omul de oraș, care a venit cu filmele lui în cap și izbit de o situație total atipică pentru el și-o ia în freză, logic. Pe când polițistul și criminalul sunt enigmatici, au pe umerii lor povara unei întregi alergături vânător-vânat ce s-a întins pe ani de zile. Pe fețele lor se citește o istorie dușmănoasă care, deși neexplicată, te face să înțelegi. Deodată cu polițistul, parcă te simți și tu obosit de alergătura asta după dreptate la urma urmei, în condițiile în care structura din care faci parte nu dă doi floci. E un fel de Don Quijote domnul polițist Hogaș sau mai bine zis un fel de Marge Gunderson, polițista din Fargo (Coen brothers, nu serialul). Pasionat și înrăit. Cu câtă meticulozitate analiza el piciorul ăla putrezit. Iar ca atmosferă, ca univers suspendat, care se sustrage legilor generale, mi s-a părut că aduce și cu Winter’s Bone (ăla care a propulsat-o pe Jennifer Lawrence). Grav, dur și apăsător. Cuvintele astea nu le pot asocia ușor cu multe filme. Mi se pare un privileagiu, ca cineast, să reușești să faci oamenii să le simtă la maximă intensitate. Ar fi mai multe de spus, de modul de filmare, de cadrele alea superbeee, de muzică, dar perla asta a cinematografiei noastre e de văzut și descoperit. Și ca o cireșică așa, nu pot să nu observ cât de bine seamănă afișul de la Câini cu cel de la Apocalypto.  Probabil fără nicio legătură, dar mi-o plăcut alăturarea măăi. Servus!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s